Despre regiune

Pensiunea Alunul se găsește pe Valea Iadului, în satul Remeți, la 18 km de drumul E60.

Pe Valea Iadului se intră pe poarta de apă dăltuită între masivele Bihor și Pădurea Craiului, sau se coboară direct din cer. Universul se îngustează, înaltul ți se lasă aproape pe umeri, astfel încât simți toată greutatea existenței, iar comunicarea cu divinitatea se realizează față-n față, fără intermediar. Catedralele munților se apropie, închid orizontul și lumina dulce, cereasca, te învăluie. Urmează apoi o altă deschidere, o altă închidere, încât ai impresia că te afli într-un text de Noica, un text în relief, care lămurește tâlcul ființării și devenirii.

Comuna Bulz este situată în partea de est a județului Bihor, la o distanță de 75 km de municipiul Oradea (Bulz – centru), la 37 km de orașul Aleșd, același județ, și la 88 km de municipiul Cluj-Napoca. În componența comunei intră satele Bulz, Munteni și Remeți. La acestea trebuie adăugat și satul de vacanța Remeți-Coada Lacului, aflat la circa 14 km de satul Remeți. Distanta față de reședința comunei (Bulz) variază între 3 km (Munteni) si 12 km (Remeți). Comuna este legată de reședința județului de drumul județean Remeți-Bucea si, apoi, drumul national Bucea-Oradea (E60). Pe calea ferată, legatura cu centrele Oradea și Cluj-Napoca se face prin halta Stâna de Vale (inainte de 1948, Valea Iadului sau, în denominatiunea localnicilor – Gura Iadului) și gara Bulz, situate la circa 3 km de centrul comunei. Alte drumuri de acces sunt: Beius-Stâna de Vale-Remeți-Munteni-Bulz-Bucea și Poieni-Valea Drăganului-Barajul Drăgan (Floroiu)-Remeți.

Suprafața comunei, de 119 km2, este delimitată de paralele 46°46′ și 46°55′, latitudine nordica, și meridianele 22°37′ și 22°46′, longitudine estică. Perimetrul comunei este compus din 460 ha – teren arabil, 2915 ha – fâneață naturală, 510 ha – pășuni naturale, 9939 ha – teren neagricol (păduri, cursuri și oglinzi de apă, drumuri, mlaștini etc.) etc..

Comuna de asezare tip crâng, Bulzul este o zonă răsfirată pe versanții mai domoli și în poienile Munților Bihorului și Munților Pădurea Craiului, de-a dreapta și de-a stânga Văii Iadului. Astfel, cele trei sate aparținătoare însumeaza peste 40 de cătune, unele extrem de vechi, grupate, în general, în jurul unei familii-matcă; în Bulz: Răstoaca, Pusta, Gura Iadului, Bulz-Lunca, Hartoape, Cornet, Dosul Ianoșii (Inete), Sanzasti, Pe Picior, Fata Ianoșii, Panita, Tomnatec, Gligești, Valea Vesii; în Munteni (Sărăcel) : Fanești, Dealul Notarasului, Onutești, Măgurice, Bitilești, Petrutești, Talancești, Dealul Săracului, Botești, Pridonești, Micău, Valea Curii, Sacaturi, Dragus, Munteni-Lunca; în Remeți: Sturzești, Văcărești, Matești, Fata Arsă, Zambru, Costești, Porumbreu, Scaioase, Fruntinești, Boncești, Popești, Netede, Corni, Izvor, Daica, Pe Lunca, Poiana (Coada Lacului), Remeți-Lunca s.a.

Vecinii comunei sunt: spre E – județul Cluj; spre S – comuna Budureasa; spre SV – comuna Curatele; spre V și NV – comuna Bratca.

Localitatile comunei Bulz se află situate, în cea mai mare parte, pe versanții Munților Bihorului și ai pădurii Craiului, despartiti de raul Valea Iadului, a cărui luncă are o deschidere (latime) de maximum 2-300 de metri. O mică parte a satului Bulz (cătunul Pusta și Răstoaca) este așezat pe Crișul Repede (circa 3 km).

Structura reliefului este variată, cu accente de „sălbaticie” și „fantezie” a naturii, luncile, valcelele, dealurile și munții alternând, parca, în ritmurile „traganatei” omului de la munte, ceea ce face ca și solul sa fie sărac, în bună parte arid, acoperit de păduri și fânețe, aceasta, în primul rând, datorită altitudinii, dar și structurii petrografice și condițiilor climatice. Adanca și îngustă în cursul superior, Valea Iadului capătă, în această zonă, aspect de defileu (Cheile Remeților).

Asadar, relieful comunei este unul muntos, cu înalțimi cuprinse între 340 metri, la confluența Iadului cu Crișul Repede, și 1471 metri, în Vf. Piatra Seniului.

Munții Bihorului, în dreapta Văii Iadului (din amonte spre aval), sunt caracterizati prin asocierea suprafețelor de nivelare, inscrise în relief prin interfluvii largi, plate, cu linii de culme prezentând mici diferențe de nivel. Aceste suprafețe au constituit, din cele mai vechi timpuri, locuri favorabile pentru asezari risipite, de tip crâng, dar și pentru practicarea unei agriculturi pastorale. De asemeni, alcătuirea petrografică și structura și-au impus personalitatea în peisaj. Formațiunile cristalofiliene mezozonale și epizonale, de pilda, au imprimat reliefului un aspect masiv, cu interfluvii largi și povarnisuri domoale, în jumatatea lor superioară, după cum magmatitele se înscriu prin forme greoaie și masive (masivul Cârligate).

Rocile sedimentare se manifestă, și ele, diferentiat, în funcție de particularitatile lor petrografice. Astfel, deosebim o grupa de roci formată din aglomerate, gresii, marne și argile, și o a doua – reprezentată de calcare și dolomite, care concura în realizarea cunoscutului relief carstic. Acolo unde structura nu se manifestă în trăsăturile reliefului, prima grupa de roci se inscrie prin suprafețe netede, larg bombate, pe alocuri cu proeminente. Rocile carstificabile, datorită proprietăților lor specifice, au conditionat apariția platoului calcaros Fântâna Boții – Dealul Ruguțului, de pe stânga Văii Iadului, sau adancirea puternica pe verticală, incorsetând văile în chei sălbatice, care adeseori ascund peșteri active (din care se scurg ape de suprafață).

Situați între Depresiunea Vad-Borod și Depresiunea tarii Beiusului, Munții Pădurea Craiului au altitudini reduse, fiind caracterizati, mai ales, prin numeroase platouri și, datorită prezenței calcarelor, printr-un procent ridicat de doline, uvale, avene, lapiezuri.
Rețeaua hidrografică de suprafață este dezorganizată, fiind dezvoltată, în schimb, cea subterană. Ca rezultat al ei, sunt de semnalat, printre altele, formarea unor peșteri sau apariția unor chei impresionante.

Datorită altitudinii mici a munților din zonă, cât și a versanților și povârnișurilor, în general, domoale, a numeroaselor platouri, în limbajul localnicilor apare cel mai adesea, noțiunea de deal și dâmb, pentru majoritatea culmilor: Dealul Lupului (991 metri), Dealul Mihaiului (900 metri), Dealul Inete (799 metri), Dâmbul lui Codoban etc., iar pentru vârfuri – cea de taclu (taclul Salhijului). Cele mai importante vârfuri aflate pe teritoriul comunei Bulz sunt: în sud: Muncelașu (1415), Piatra Calului (1463), Piatra Seniului (1471), Stâna de Izvor (1339), Runcu Caprei (1468), Molivisu (1417); spre nord, pe interfluviul Iad-Drăgan: Rotundu (1040), Scoroset (1158), Dealu Mare (1075), Ferice(le), Pin; de la sud la nord, pe interfluviile dintre afluenții Văii Iadului: Seniul Mare (1076), Salhij, Dealul Lupului (991), Dealul Mihaiului (900), Salatruc, Mogos, Zambru, Porumbreu, Dragus, Pobraz, Dealul Notarasului (783), Inete (799); în bazinul inferior al Văii Iadului, altitudinile scad între 650-600 metri: Micau, Dealul Săracului, Tomnatec, Pe Picior, Pleș, Cearnău etc. Din masivul Pădurea Craiului ( pe stânga Văii Iadului), înalțimile cele mai reprezentative sunt: Dealul Beiusele (1003), Hodrangusa (1027), Piatra Daicii (975), Fata Movilelor (958), Fata Arsă, Coastea Frunții (950), Dealul Ponorului (975) etc.

Relieful carstic este reprezentat prin caverne, doline, avene (Gura Dracului, Hartoape), grote, ponoare și peșteri, bazinul Văii Iadului fiind, cu circa 300 de astfel de formațiuni, unul dintre cele mai bogate din țară. Dintre cele mai importante peșteri, menționăm: Peștera cu Apă de la Bulz (la 336metrialtitudine, pe malul stâng al Văii Iadului, la picioarele unui abrupt de peste 200 metri), accesibila doar speologilor; Peștera de pe Valea Leșului, populată cu coleoptere cavernicole, fiind prezente și fosile de urși cavernicoli (Ursus Speleus); Peștera Mică, Peștera Pastorului, Peștera Ciuhandrului – cu un climat unic, de o deosebită importanță științifică; Peștera de pe Valea Izvorului, descoperită în timpul construcției canalului de aductiune Iad-Drăgan, este, se pare, extrem de interesantă, dar n-a fost inclusă în circuitul turistic etc.

Structura geologica și aspectele reliefului determină și varietatea de bogații ale solului și subsolului, punând în evidenta numeroase resurse pentru dezvoltarea zonei. Zăcămintele de bauxită, mai ales din Munții Pădurea Craiului, apar sub forma de lentile în dolinele unui vechi relief modelat pe calcarele tithonice, exploatându-se în Remeți (punctele Daica, Corni, Stravinoasa, Izvor etc.), luând drumul Dobreștiului, Chistagului, apoi Oradiei. Un filon de argilă albă, descoperit pe directia Remeți (Fata Arsă) – Damis – Ponoare iși asteapta investitorul. Apar și rezerve importante de calcare compacte, utilizate, în mică măsură, azi ca și-n trecut, pentru producerea varului.

Apele destul de repezi, ce coboară de pe pantele vestice ale Munților Bihorului, dar și Valea Iadului, aduc cantități insemnate de pietrisuri și nisipuri pe care le depun în zonele inferioare ale cursurilor de apă, acestea constituind o materie importanta în construcții.

Dar, cele mai importante resurse ale solului rămân, în zonă, pădurile, pășunile și fânețele naturale, care ocupă circa 70% din suprafața comunei, și apele, întrebuintate în diferite scopuri ale micii și marii industrii (baraje, mori, joagăre, păstrăvării, etc.).

Crișul Repede strabate comuna Bulz pe o distanta de circa 3-4 km, de la Bucea (jud. Cluj) până la hotarul cu satul Lorau (com. Bratca), colectând întreaga rețea hidrografică de pe teritoriul comunei, reprezentată de rețelele principalilor afluenți (Valea Iadului și Valea Satului, acesta din urma în Bulz-Pusta).

Valea Iadului este cel mai important afluent al Crișului Repede, în care se varsa, la o altitudine de 340 metri, în apropiere de Halta CFR Stâna de Vale (altădată Gura Iadului), după un parcurs de aproximativ 52 de km. Raul izvorăște din Munții Bihorului, de la poalele vestice ale Vf. Poienii (1627 metri), în vecinătatea stațiunii Stâna de Vale, adunând, intr-o primă etapă, Izvorul Minunilor, Izvorul Clocotitor, Izvorul Pacii, Izvorul Profetului, Izvorul Narcisului și Izvorul Eremitului, colectând, apoi, pe parcurs, apele a numeroase pârâie: Cârligate, Valea de Runc, Ciungi, Valea Gugii, Văile Calului, Valea Lupului, Salatruc, Stravinoasa, Valea Izvorului, Pârâul Morii (Pârâul lui Bilaviz), Disor (Valea Bisericii), Toplita, Pârâul Lupului, Valea Dumii, Valea Curii, Valea Sărăcelului, Valea Mihaiesii, Pârâul Tocilelor (Toptitelor?) pe dreapta, iar pe stânga: Iedutu, Murgasu, Pârâuta, Valea cu Calea, Hodrangusa, Valea Leșului, Valea Căușului, Valea Rea, Valea Lungii, Valea Fatii, Pârâul Roșu.

Valea Iadului, în anii 1970-2000, a fost supusa unui proces de amenajare hidrotehnica, ceea ce a dus la construirea mai multor baraje de acumulare și regularizare a cursului. Astfel, au apărut lacurile de acumulare de la Leșu (in amonte de confluenta Văii Leșului cu raul Iad, aproximativ 28 milioane de metri cubi de apă), de la Munteni și Bulz, dar și de la Cârligate, sipote și Valea Izvorului, acestea fiind legate de uzinele electrice din zonă prin mai multe canale si tunele de aducțiune (Iad-Drăgan, din punctul Cârligate; Drăgan-Valea Bisericii; Izvor-Valea Bisericii; Valea Bisericii-Munteni, Munteni-Bulz etc.) Bazinul hidrografic al Văii Iadului este completat de numeroase cursuri de apă cu caracter temporar – ape suprafreatice – a căror aparitie și dinamică este în funcție de condițiile meteorologice, când precipitațiile sunt excesive sau când se topesc brusc zăpezile.

Datorită interesului științific și peisagistic (flora, fauna și temperatură constantă de 4°-5°) trebuie amintit și Lacul Toplița (circa 500 metri2) din Remeți, un izvor vocluzian, cu apă dulce, care nu îngheață la temperaturi atmosferice negative.

Clima comunei Bulz este una tipică de munte, rece și umedă. Creșterea treptată a altitudinii dinspre Gura Iadului spre Stâna de Vale duce la scăderea temperaturii și a presiunii aerului, la creșterea precipitațiilor, nebulozității, umidității și vitezei vântului. Temperatura medie anuală oscilează astfel, între 4° și 7°, valorile maxime de vară situându-se între 30° și 33°, iar minimele de iarna între -20° și -22°. Cele mai scăzute temperaturi au fost consemnate la Stâna de Vale, -30,4° în ianuarie 1942, și -28,9°, la 31 ianuarie 1987. Maximele pot ajunge până la 33° (la Stâna de Vale, 29,6°, în iulie 1987). Bruma poate apărea în toate lunile anului, exceptându-le pe cele de vară. Cel mai frecvent, ea se instaleaza în septembrie. Cel mai timpuriu îngheț de toamna se înregistrează la Stâna de Vale (7 august 1987), iar ultimul îngheț de primăvară – în același loc (20 iulie).

Umiditatea atmosferică se situeaza în jur de 80%, iar precipitațiile ajung la 1400 mm pe an (la Stâna de Vale, pe versantul vestic, se cumuleaza o cantitate medie anuală record pentru România, de 1668, 2 mm). Uneori, în timpul verii, din norii cumulonimbi se dezlănțuie ploi puternice (la Stâna de Vale, în 20 mai 1940, valoarea maximă căzută în 24 de ore a atins 94,4 mm). În medie, anual, numărul zilelor cu precipitații poate ajunge la 170 (Stâna de Vale este supranumită și „polul ploilor din România”, precipitațiile putând atinge și 217 zile), dintre care cele cu ninsori sunt în jur de 70-80. Zăpada se menține pe sol între 40 și 80 de zile. La Stâna de Vale, procentual, în cele patru anotimpuri, precipitațiile cad astfel: iarna – 23,3%; primăvară – 24,9%; vara – 29,3%; toamna – 22,5%. Aici, zăpada se poate menține la sol uneori și 136 de zile, datorită, în special, grosimii stratului (194 cm, în ianuarie 1987; 310 cm, în ianuarie 2000). Căderile de grindină înregistrează, în medie, circa 4-5 zile anual. Pe culmile înalte, frecvența cea mai mare o au vântul de vest și vântul de sud-vest.

Solurile specifice comunei Bulz, după Monografia geografică a României, sunt solul brun montan de pădure tipic și podzolit, și solul brun acid montan de pădure, în diferite grade de podzolire. Pe culmile înalte, apar solurile de pajiști subalpine, caracterizate prin predominarea precipitațiilor, ceea ce face ca procesele pedogenetice să se desfășoare în timp relativ limitat.

Vegetațiile sub care ele se formează sunt alcătuite din pajiști primare și secundare în care predomina Agrostis rupestris, Festuca suspina și Nardus stricta, alternând pe alocuri cu tufisuri de Pinus montana. În general, profilul acestor soluri este subțire, cu un conținut ridicat de materie humică, formată din acizi fulvici și humici, ceea ce le conferă un grad destul de ridicat de aciditate. Solurile domeniului forestier se formează predominant pe rocile acide, șisturile cristaline sau gresiile și conglomeratele dispuse insular și în zonele ocupate de păduri (rașinoase și foioase, de la 400metrialtitudine).

Solul montan brun acid este raspândit în zona montană înaltă, sub păduri de molid, în condițiile unui climat umed, racoros și cu drenaj natural excesiv. Prezența povârnisurilor mai puțin înclinate și a suprafețelor cu drenaj deficitar conditioneaza apariția proceselor de podzolire, care duc la formarea solului brun acid podzolic.

Solurile montane brune de pădure apar în zonele ocupate de păduri de fag, păduri de amestec fag-rașinoase, molidisuri etc., acolo unde stratul petrografic este reprezentat de roci variate calcaroase și bazice, care limitează dezvoltarea proceselor de podzolire.
Solurile brune de pădure ocupă suprafețele cele mai mari, ele situându-se în zona pădurilor de fag sau amestecate de foioase, până la altitudini de circa 700 metri. Ele se dezvoltă pe un material parental care are un conținut bogat în componente bazice, iar condițiile climatice sunt mai blânde.

Un tip de sol intrazonal, rendzinele , ocupă și el suprafețe destul de semnificative, mai ales în Munții Pădurea Craiului, fiind conditionat de prezența calcarelor mezozoice. Rendzinele se întâlnesc în condițiile de relief accidentat, ocupând zonele de interfluvii, fiind legate de condițiile de climă umedă a zonei forestiere și de existența pădurilor de fag și de fag în amestec cu conifere.

Solurile de luncă cuprind aluviunile și solurile aluviale, ele reprezentând zona agricola propriu-zisă de-a lungul râului Iad și a afluenților lui.

Flora și fauna de pe Valea Iadului sunt extrem de diverse și bogate. Asociațiile de vegetație sunt dispuse intr-o zonalitate verticală, datorită treptelor de relief, influentei climatice, orientării pantelor etc.

Etajul subalpin il întâlnim pe suprafețele restrânse, mai ales în masivul Cârligate și imprejurimi. Datorită condițiilor aspre, aici se dezvoltă pajiști dominate de iarba stâncilor (Agrostis rupestris) și tăpoșică (Nardus stricta), în amestec cu firuță (Poa alpina), păiușul pestriț (Festuca violacea), părușca (Festuca suspina), mărarul ursului sau pătrunjelul de munte (Lingusticum mutellina), clopoțelul (Campanula napuligera), dar și de arini de munte (Alnus virilis), jneapănul (Pinus muga, Pinus montana), afinul (Vaccinium myrtillus), merișorul (Vaccinium vitis-idaea), ghintura (Gentiana punctata), ienupărul pitic (Juniperus sibirica) etc.

Fauna, la acest etaj, este reprezentată destul de slab, mai ales prin rozatoare, reptile – vipera comuna (Vipera berus), șopârla de munte (Lacerta vivipara), gasteropode – Mastus venerabilis, Campylea faustina sativa – și păsări – fasa de munte (Anthus spinoletta spinoletta), fluturașul de piatră (Tichodroma muraria muraria), extrem de redusă fiind prezența caprei negre (Rupicapra rupicapra) etc.

Etajul coniferelor, la peste 900-1000 metri altitudine, este dominat de molid (Picea excelsa), căruia i se adaugă bradul (Abies alba), dar și paltinul de munte (Acer pseudoplatanus), scorușul (Sorbus aucuparia), iar la parterul pădurii – afinul, mușchii verzi, merișorul, murul, zmeurișurile etc. Pajiștile care se formează în poieni etalează o vegetație ierboasă mezofilă abundentă, dominată de păiușul roșu (Festuca rubra) și tăpoșica. Acest etaj este dominant pe masivele dintre Stâna de Vale și Dealul Mare.

De aici, până mai jos de Barajul Leșu, pe locurile mai însorite ale culmilor (Văile Calului, Stâna de Runc etc.) și, în special, pe înalțimile Munților Piatra Craiului, unde climatul este mai blând, apar pădurile amestecate de rașinoase și fag. Speciile lemnoase care formează arborețele amestecate sunt fagul (Fagus silvatica), molidul și bradul.

Stratul arbustiv este, și aici, slab dezvoltat. Întalnim alunul (Corylus avellana), păducelul (Crataegus monogyna), liliacul carpatin – iorgovan, lemnul vântului, calin (Syringa josikaea) – element glaciar, specie endemică, în doar câteva crânguri, apoi bulbucii de munte (Trollius europaeus) – plantă ocrotită, etc.

Etajul propriu-zis al fagului domina cursul inferior al Văii Iadului, mai ales Munții Pădurea Craiului, dar și culmile mai joase și domoale ale Munților Bihorului. Caracteristic pentru acest etaj este predominarea pădurilor pure de fag. Daca în partea superioară a zonei apar, în cantități mici, molidul și bradul, în partea inferioară, la fel de nesemnificativ, apar carpenul (Caupinus betulus), frasinul (Fraxinus excelsior), ulmul (Ulmus campestris), gorunul (Quercus petraea) etc. Stratul de arbuști este, de obicei, slab dezvoltat – în fagete. Se întâlnesc, mai des, alunul, cornul (Cornus mas), păducelul, măceșul etc.

Pajiștile de pe locul pădurilor sau din poieni constituie cele mai prețioase fănețe și pășuni din domeniul forestier (Valea Izvorului-Brusturoasa, Valea Seniului, Porumbreu, Salhij, sipote etc.). În compozitia acestora predomină iarba vântului (Agrostis temis), peptanarita (Cynosurus cristatus), tremuratoarea (Briza media), paiusul de livezi (Festuca pratensis), ovasciorul de munte (Arrhenatherum elatius), spilcuta (Chrysanthemum leucantheum), patrunjelul de camp (Pimpinella saxifraga), clopoteii (Campanula patula), diferite specii de trifoi etc. În extrem de puține zone umede (mlaștini) întâlnim o vegetație săracă – de stufăriș, papură, pipirig, rogoz etc.

Fauna pădurilor este însemnată mai ales prin prezența formelor de importanță cinegetică. Mamifere ca cerbul (Cervus elaphus carpathicus), ursul (Ursus arctos), rasul (Lynx lynx) sunt destul de rar întâlnite, ca și capra neagra, de altfel. În regiunile calcaroase mai apare jderul de piatră (Martes foina), iar în pădurile de foioase – soarecele gulerat (Apodemus tauricus), veverița (Sciurus vulgaris fuscoater), lupul (Canis lupus), jderul de pădure (Martes martes), mistretul (Sus scrofa), caprioara (Capreolul capreolus), iepurele (lepus europaeus), vulpea (Vulpes vulpes) etc. Zimbrul, pare-se, a reprezentat, cândva, fala acestor locuri. Acestora li se adaugă numeroase păsări: cocoșul de munte (Tetrao urogallus), ierunca (Tetrastes bonaria), buha (Bubo bubo), corbul (Corvus corax), mierla (Turdus merula), uliul etc., iar, mai nou, lacurile de acumulare sunt vizitate de rațe sălbatice. Tot recent, este consemnată și apariția berzelor. Peșterile sunt populate cu lilieci.

În apele Văii Iadului, cât și în majoritatea afluenților, apar păstrăvul indigen (Salmo trutta fario), păstrăvul curcubeu (Salmo irideus), lipanul (Thymallus thymallus), mreana de munte (Barbus meridionalis peteny), cleanul (Leuscicul cephalus), cicarul (Endontomyza danfordi), dar și racul de munte (Astacus torrentium) etc.