Lostrița

Poza &alttag

Lostriţa (Hucho hucho), denumită şi lostucă, lostruţă, bală în Valea Bistriţei şi puică în Vişeu şi Cerna, este cel mai mare peşte al apelor noastre de munte. În ţara noastră, este bine reprezentată în râul Bistriţa, de la Iacobeni până la Broşteni, şi în Vişeu, de la confluenţa cu râul Vaser până la confluenţa Vişeului cu Tisa. Exemplare mari se găsesc în porţiunea de frontieră a râului Tisa şi în lacul Bicaz, unde s-a adaptat condiţiilor existente aici.

Descriere
Lostriţa are spatele cenuşiu-verzui-gălbui, variind după locul în care trăieşte. Flancurile sunt cenuşii-argintii, iar abdomenul şi partea inferioară a capului albe, presărate cu puncte mici negre, care la unele exemplare înaintează pe opercule, până în dreptul ochilor. Cu cât înaintează în vârstă, cu atât coloraţia se schimbă, pentru ca la exemplarele bătrâne, mai lungi de 75-80 cm, să devină ruginie cu irizaţii metalice.

Corpul lostriţei este fusiform, aproape cilindric, acoperit cu solzi mici uşor căzători, protejaţi de un strat abundent de mucus. Capul este turtit dorsoventral, cu gura mare, tăiată până îndărătul ochilor şi prezintă dinţi puternici pe margini şi pe limbă, încovoiaţi înăuntru.
Lostriţa este răspândită din partea mijlocie până în cea inferioară a zonei lipanului. îi place apa adâncă, alternând cu şuvoaie puternice la coada cărora îşi petrece majoritatea timpului de peste zi. Are predilecţie pentru apa adâncă de sub podurile de peste râu.

Specie răpitoare prin excelenţă, lostriţa se hrăneşte în stadiul de puiet cu larve şi insecte din apă, insecte adulte din mediul exterior şi puiet de scobar, clean, moioagă, iar în stadiul de adult, cu peştişori, şoareci şi broaşte.
Creşte mult mai repede decât celelalte specii de salmonide de la noi, în-registrând 15-25 cm lungime şi 50-150 g la vârsta de 1 an, când are încă pete ovale pe corp.

Masculul devine matur sexual la vârsta de 5 ani, iar femela la 6 ani. Numărul de icre depuse de o femelă variază intre 2 100 şi 3 250 buc/kg corp.
Boiştea are loc spre mijlocul lunii aprilie. Perioada corespunde cu boiştea lipanului sau la câteva zile după aceasta şi durează numai 3-4 zile. In crescătorii, icrele se recoltează în jurul datei de 15 mai. Puieţii ies din icre după scurgerea a circa 25 – 35 zile de la depunere. Este indicată a fi introdusă în râurile mari de munte, în care zona lipanului a fost invadată de „peşti albi”, având aici hrană din abundenţă.

După vârsta de 4 ani, prin aprilie-mai, lostrițele se adună în perechi și urcă în susul apei. Pot sări peste obstacole de peste 1 metru înălțime în dorința lor de a ajunge în ape mai sigure pentru depunerea icrelor. Într-o groapă săpată cu coada în prundiș, femela depune circa 2000 de icre/kg corp. Depunerea durează uneori și 2-3 zile, timp în care perechea nu se hrănește și își apără cu îndârjire cuibul. Cuibul este păzit în continuare cu străjnicie de pereche, până ies puii și încep să se hrănească.

Numărul lostrițelor în România a scăzut considerabil, iar arealul de viață este tot mai mic în fiecare an. Dacă nu se vor lua măsuri speciale de protejare a acestei specii, este foarte posibil ca numai în câțiva ani, lostrița să fie pusă în galeria viețuitoarelor dispărute din România, alături de multe altele.